Cand n-ai chef de nimic..

Am trecut prin multe pana acum, bune dar mai mult rele, doar pentru ca iubesc atat de mult muzica. Si nu e deloc usor, nici sa inchei o etapa, cum a fost pentru mine Heaven, si cu atat mai mult sa incepi una noua, singura, cu mult mai multe responsabilitati, pentru ca acum ochii nu mai sunt atintiti in 3 parti, ci doar in una...se spune ca atunci cand pleci dintr-o trupa e aproape imposibil sa mai ai succes singur, pentru ca, spun aceleasi voci, ti-ai format un stil, lumea te stie intr-un fel, si, daca nu esti nici cea care a fost mai mediatizata in trupa nu ai sanse. Eu voi pune un pariu acum, ca e exact invers. Este perfect ca nu am fost in fata, ca nu mi-am asumat stilul Heaven pentru ca nu m-a caracterizat niciodata, si acum sunt mai gata ca oricand sa fiu...EU. Sa transmit, sa imi pun sufletul pe tava cand cant, sa fiu sincera ca lumea sa ma cunoasca in sfarsit pe mine, nu fetita roscata sau bruneta sau blonda care misca din fustita si canta cristalin. Tocmai de asta mi-am si schimbat imaginea atat de des, ca un cameleon, pentru ca atunci nu eram eu, eram oricine altcineva decat eu, si imi ascundeam personalitatea sub un breton. Acum nu mai conteaza ce culoare voi avea la par, sau la rochie, sau la piele...acum sunt eu, indiferent de hainele pe care le port, si asta se va...simti. Cand cant, ma dezbrac de toate inhibitiile, prejudecatile, temerile, complexele, uit ca sunt in fata camerelor, ma ofer oamenilor, si este cel mai frumos sentiment posibil. De-asta nu m-am orientat spre crosetat, sau spre publicitate, pentru ca desi e greu, e atat de frumos. E greu pentru ca poate inainte sa te urci pe scena te-ai despartit de un om drag, sau ai racit la ovare, si pe scena trebuie sa joci un pic teatru, chiar daca iti pui sentimentele pe tava trebuie s-o faci cu arta, ca un adevarat actor, sa cosmetizezi perfect "marfa" pe care o vinzi oamenilor care te cumpara, pe care pana la urma trebuie sa ii convingi sa stea sa te asculte, sa ii vrajesti, sa ii hipnotizezi. Asta e marea provocare. Nu e de ajuns talentul, mai trebuie viziune, actorie si multa rabdare. Toata lumea intreaba in interviuri cat de grea e meseria asta, cate sacrificii trebuie sa faci...pai daca le vedem ca pe niste sacrificii, atunci mai bine nu ne mai apucam. Si nu poti sa le spui toate astea intr-un interviu de doua minute, le spui...da, e greu, dar ne place, si cam atat. Cine asculta interviul nu e prea convins, zice, da'l dom'le incolo, ca da un pic din clontz si gata, a facut mia de euroi..da, pare usor din afara. Foarte usor, dar...o sa va povestesc eu cat de usor e...nu.

15 nov 2008

Pentru prieteni,

Fiecare s-a nascut pentru ceva anume...eu nu pot trai fara muzica. De la a canta in baie sau in fata prietenilor mamei cand esti mic si pana la a canta profesionist pe scena e cale lunga si grea...prietenii stiu de ce! O sa va povestesc si voua, noii mei prieteni internauti. Pana atunci, aveti grija ca visele voastre sa se implineasca!